Din categoria: "Oameni cu care am colaborat cu mare drag si pentru care am scris cu si mai mare drag"

Cum dam suflet fotografiilor (http://nationalphotographic.ro/cum-dam-suflet-fotografiilor.html)

“Mi-am dorit mereu sa am un aparat foto bun si sa fac fotografii frumoase. Sentimentul e sigur cunoscut de cei care impartasesc aceasta dorinta. Imi doream sa fie simplu, dintr-o apasare de buton si-un moment prielnic sa surprind o frantura de viata in culori, precum si stari ale persoanelor care imi vorbesc. Sa fac poze care au viata, poze cu suflet cum imi place sa spun.

Imi amintesc cu cata curiozitate rasfoiam albumele de fotografii vechi ale familiei. Poze atent ordonate, dupa data sau tema, majoritatea alb-negru, din ele mereu zambindu-mi ba bunicii, ba mama cand era tanara si parca era decupata dintr-o revista fashion a acelei vremi, ba chiar eu mica fiind si mereu cu gura pana la urechi. “Pozele astea au suflet, spun o poveste, au ceva aparte”, imi spuneam.

Una dintre dorintele exprimate la inceputul acestui an a fost sa imi cumpar aparat foto si sa invat sa fac poze frumoase. Si asa am inceput cu seriozitate rasfoirea revistelor de specialitate pentru a face primul pas: alegerea aparatului foto bun pentru mine. Procesul a fost unul destul de anevoios, avand in vedere, pe de o parte, ca nu ma pricepeam tehnic, iar pe de alta parte ca aveam un buget restrans. Dorindu-mi, am perseverat. Mi-am intrebat prietenii cunoscatori, am facut dese drumuri la magazinul cu aparatura foto pentru a cere consultantilor parerea si am reusit sa aleg modelul. Pentru cumpararea lui la cel mai bun pret am inceput o alta cautare care a durat mai putin: de la prietena mea din America la magazinul despre care va vorbeam, alegand rapid varianta cu America. Imi amintesc si acum ca noua jucarie a ajuns la mine intr-o vineri dupa-amiaza si i-am dedicat tot weekendul. Dar degeaba l-am invartit pe toate partile, degeaba i-am citit cartea tehnica si degeaba i-am apasat toate butoanele. Nu ma pricepeam. Trebuia sa fac un curs, sa invat. Dar unde, cu cine?

Intamplator sau nu, dupa cateva zile de la achizitionare, am intalnit pe strada, iar intamplator sau nu, o veche cunostinta. Din vorba in vorba am ajuns sa-i povestesc despre pasiunea mea si despre dorinta de a invata sa fotografiez in cadrul unui curs. Doar ca nu stiam pe nimeni si nu vroiam sa ma duc oriunde. Si ce sa aud? Persoana respectiva tocmai terminase un curs foto pentru incepatori. “Iti recomand din tot sufletul cursurile organizate de National Photographic. Atmosfera deschisa, creativa, plina de caldura si profesionalism in sensul adevarat al cuvantului”, mi-a spus cunostinta mea.

In trei zile de atunci eram deja inscrisa la cursul “Photography Basics”, iar dupa inca o saptamana il incepeam efectiv. De la o saptamana la alta faceam poze din ce in ce mai frumoase. Invatam multe, stiam sa-mi butonez aparatul foto. Timp de 5 saptamani am invatat despre parametrii de baza in fotografie, despre setarile aparatului, modurile de masurare a luminii, modurile de focusare, tehnici de fotografiere si de compozitie si cate si mai cate. Eram asa bucuroasa si mandra de fotografiile mele. Imi umpleau sufletul.

Legendele nativilor americani spun ca fotografiile fura sufletul oamenilor. Poate ca doar il imprumuta. Nu stiu. Eu, invatand tehnici de fotografiere, reusesc acum sa dau suflet fotografiilor mele, sa le dau viata. Mi-am indeplinit dorinta: fac fotografii frumoase. Le multumesc din suflet atat profesionistilor, cat si oamenilor care formeaza National Photographic.”